Teoria neurologica
intre suprafata pielii si organele interne exista numeroase relatii realizate de fibre nervoase. La nivelul trunchiului, intre suprafata cutanata si organele corespunzatoare din profunzime sint usor de observat aceste relatii. Suferintele organelor interne produc modificari la periferie, metameric, cum ar fi: hiperestezie cutanata, condensari ale tesutului subcutanat, hipertonie musculara, tulburari de vascularizatie si modificarea proprietatilor electrice cutanate. Afectiunile stomacului produc hiperestezie si hipertonie musculara, paravertebral stinga la nivel D9-Lx si in jumatatea stinga a epi-gastrului; afectiunile hepatobiliare produc aceleasi modificari paravertebral dreapta la nivel D7-D12.
Tipul de relatie prezentat este viscero-somatic, iar modificarile amintite se realizeaza prin reflexe viscero-somatice. Aceste modificari sint de o deosebita utilitate diagnostica, desi in general sint putin cunoscute. Pentru practicianul acupunctor prin interventia cu ace de acupunctura de argint, ele constituie elemente curente de diagnostic.
in experientele efectuate pe animale de laborator s-au constatat modificari in kinetica si vas-cularizatia tubului digestiv, corespunzator derma-tomului stimulat. Tipul de relatie este somato-vis-ceral, iar modificarile se realizeaza prin reflexe somato-viscerale. Ele se produc si la animalul decerebrat, de unde concluzia ca sint reflexe de tip segmentar sau intersegmental". Mecanismul de actiune al acupuncturii se bazeaza probabil pe acest tip de relatii.
Relatiile intre diferite teritorii ale organismului sint foarte complexe. Zone cutanate situate pe membre au relatii care la prima vedere apar improbabile cu organele interne. Explicatia acestor relatii ar fi existenta unor proiectii comune Ia nivelul maduvei sau al creierului pentru zonele corelate. Cu ocazia unor interventii neurochirurgicale s-a putut dovedi existenta la nivelul creierului a unei arii comune de proiectie, pentru intestinul gros si suprafata cutanata pe care este situat punctul IG4 (situat in unghiul format de metacarpienele I si II). Alta incercare de a explica diversele relatii observate in practica acupunctica are in vedere evolutia tesuturilor si segmentelor corpului, in perioada dezvoltarii embrionare. Astfel, segmente foarte indepartate topografic si aparent fara nici o relatie au fost vecine intr-o anumita faza a dezvoltarii embrionare, fapt care ar fi determinat anumite legaturi.
